Domnului Robu, după un an

by Daniel Chiriţă

Numele meu este Daniel Chiriță. Acum mai bine de zece ani, pe vremea când eram student la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul UPT, știam despre domnul (pe atunci prorector și rector) Robu că este un om integru, care nu practică demagogia. V-am apreciat pentru faptul că ați dotat laboratoarele Politehnicii, pentru faptul că v-ați îngrijit de bazele sportive, pentru faptul că ați construit corpul D și cel mai important, pentru că ați descurajat profesorii din subordine să ia șpagă (nivelul Politehnicii este destul de scăzut, dar nu se poate compara cu jegul de la UMF).

Iată că anii au trecut; Dumneavoastră ați simțit nevoia unei schimbări și v-ați înrolat în politică. V-am votat când ați candidat pentru Senat. Mai apoi ați hotărât să conduceți orașul. Mi-am spus: “Foarte bine. De ce nu? A făcut treabă bună la Poli, sigur va face și în Timișoara!”. V-aș fi votat cu drag, dar între timp plecasem din țară. De mai bine de doi ani mă aflu în Belgia. Totuși, urmăresc cu interes ce se întâmplă în țară și în special în orașul natal. Am revenit de multe ori în Timișoara în cei doi ani și jumătate. Am observat cu tristețe că omul care conducea acum o vreme Politehnica s-a schimbat. A început să promită foarte multe lucruri și să nu se mai țină de promisiuni. Știam că sunteți un showman (nu ratați nici o ocazie de a ține vreun discurs pe la balurile bobocilor sau pe la cursurile festive).

Am să închei acum partea măgulitoare și am să vă descriu situația actuală din perspectiva unui (fost) susținător al Dumneavoastră.

Ați promis multe în campania electorală. Promiteți în continuare multe și nu vă țineți de promisiuni. Timișoara este un oraș care plânge. Clădiri degradate, șosele cu gropi, tramvaie din anii ’60, mașini parcate pe trotuare și pe pistele de biciclete, clădiri de patrimoniu lăsate în paragină de către țiagnii care le dețin (aici e mai mult vina predecesorului Dvs. – al cărui nume nici nu îl voi pronunța – cel care a vândut jumătate de oraș clanurilor țigănești). Orașul arată din ce în ce mai trist.

Ce ați făcut Dumneavoastră în primul an de mandat? Vă spun eu.

Ați promis că primul lucru pe care îl faceți este să desființați hidoșenia aceea de construcție din centru. Ați apărut la televizor, v-ați murdărit pe mâini dedeșurubând simbolic primul șurub, ați dat la schimb nu-știu-câte terenuri (cu o valoare probabil mai mare decât cea a terenului inițial) pe care dezvoltatorul să poată construi alte “acvarii” și 10 luni mai tărziu, construcția a dispărut.

Ați promis zeci de tramvaie noi. Am zis “Uau! În sfârșit! Mi-e silă deja de vechiturile alea care deraiază pe poduri, ale căror uși nu se închid, care scârțâie din toate balamalele”. V-ați răzgândit și ați promis tramvaie recondiționate. Am zis “Mă, bune și astea…”. V-ați răzgândit încă o dată (pleonasmul e întețnionat) și ați venit cu o idee hilară: sistem de maxi-taxi (că doar știm cu toții cât de bine funcționează mafia această în Constanța lui Mazăre). În final, s-a ales praful de acest proiect.

Ați “restructurat din temelii” sistemul Telpark. I-ați schimbat până și numele. Uau! De fapt, tot ce ați făcut a fost să eliminați tichetele de parcare (că de, modalitatea de plată prin SMS ar fi suficientă). Am avut ocazia să călătoresc în mai toată Europa, dar de o asemenea realizare năstrușnică nu am mai dat. Peste tot există aparate de taxare (fie că e vorba despre Bruxelles, Budapesta, Amsterdam, Paris, Praga, Frankfurt, Zagreb, etc). Dar de, noi încurajăm românii cu mașini de Bulgaria să parcheze cam pe unde vor.

Ați început lucrul la pasajul Michelangelo. Am circulat mult prin zona respectivă. Să știți și Dumneavoastră că a sta 10 minute în trafic (cam acesta era timpul maxim de așteptare în respectiva intersecție) reprezintă un mizilic. Acum, datorită respectivului șantier, circulația este dată total peste cap în zona centrală. Pentru câtă vreme? Dumneavoastră spuneți că pentru doi ani. Eu spun că pentru patru. Irelevant. Consider că dacă doreați să faceți ceva cu adevărat util, ați fi început lucrările de extindere a pasajului de la Gara de Nord (Jiul – parcă așa se numește). Da, această intersecție chiar are nevoie de reamenajare!

Ați reușit, la fel ca și predecesorul – al cărui nume nici nu îl voi pronunța – să nu reușiți să dezăpeziți orașul nici în această iarnă. Nu, Bd. Republicii (cel pentru care ați acordat notă mare firmei de dezăpezire) nu reprezină “majoritatea arterelor importante ale orașului”. Pe Bd. Dâmbovița oamenii și-au “cioplit” locuri de parcare printre nămeți până s-au topit zăpezile. Despre cei de pe străzile lăturalnice nu pomenesc nimic. Ați trecut și pe acolo în inspecție cu mașina? Nu? Foarte rău!

Ultima, dar și cea mai demagogică propunere a Dumneavoastră – care nu a fost până acum egalată decât de bulevardul suspendat al lui Oprescu – a fost mutarea trenului în subteran. V-ați supărat că lumea nu s-a bucurat la auzul acestor idei fantasmagorice. Cum să se bucure? Chiar este fezabil un astfel de proiect? Vă dau un exemplu, ca să înțelegeți cam cât ar dura o asemenea lucrare: aici, în Bruxelles, la un moment dat (prin 2008, mai precis), guvernul local s-a hotărât să conecteze două magistrale de cale ferată pentru a le face mai ușoară viața navetiștilor care erau nevoiți să schimbe trenul (detalii: aici, aici și aici). În Bruxelles, mai toată infrastructura de cale ferată se află în subteran (nu, metroul circulă pe o altă linie). Ne aflăm în 2013 și lucrările avansează foarte greu. Se preconizează că vor mai dura cel puțin doi sau trei ani. Așadar, ca să construiască o gară multimodală și 1250 de metri (!) de tunel de cale ferată, statul belgian are nevoie de aproape opt ani. Câți ani apreciați că ar dura o lucrare similară în România pentru a îngropa 10 kilometri de cale ferată sub un oraș? Zece? Douăzeci? Cincizeci? O sută?

Domnule primar, eu consider că nu e încă totul pierdut. Ați apucat-o într-adevăr pe o cale total greșită, dar mai există încă timp și speranță. Mai aveți încă trei ani de mandat. Nu lăsați ca timpul să treacă în așa fel încât peste cinci ani să facem referire și la Dumneavoastră ca la cel “al cărui nume nici nu îl vom pronunța”.

Cu stimă,

Al dumneavostră student și (fost) votant,
Daniel Chiriță.

Update 6 iunie: între timp Timișoara s-a înfrumusețat cu palmieri. Probabil că în curând vom avea și litoral.

În altă ordine de idei, domnul primar a început să urle la reporteri întrebându-i dacă au buletin de Timișoara. Să fim serioși, nu e chiar atât de greu să obții un buletin de Timișoara. Chiar și cei născuți în județul Arad au reușit.

PS: Să nu mă întrebați ce note am avut în facultate. La materia “Arhitectura Calculatoarelor” am obținut de două ori nota 9.