Una despre integrarea în Schengen

by Daniel Chiriţă

Se pare că guvernul nostru de prostănaci o face lată ori de câte ori are ocazia. Ministrul prostănac Titus Corlățean spune că nu avem noi nevoie de aderare la Schengen. Plagiatorul-șef confirmă declarația prostănacului de la Externe ca fiind poziția oficială a guvernului. Plutonierul Căpșună de la Ministerul de Interne dă și el cu bățul în baltă ca să nu se lase mai prejos. În fine, ideea e că România nu mai vrea să adere la Schengen. Probabil că acum ne dorim o aderare spre est, spre mama Rusie. Doar ne aducem cu toții aminte cât bine ne-au făcut vecinii noștri de la răsărit.

Ce nu înțeleg eu e cum s-a trezit dintr-o dată în noi mândria asta de a fi români. Exista și înainte? Sau a trezit-o foarte de curând repetentul Crin? Sau poate plagiatorul Ponta? Istoria ne spune cum ani de-a rândul am cam stat cu capul plecat. Am fost cotropiți de romani, turci, tătari, ruși, austro-ungari, germani. În principiu, cam oricare popor care a trecut pe aici. NU e o rușine, așa se întâmplă de obicei cu popoarele care nu umblă să cucerească ele însele alte popoare ci preferă doar să își apere patria.

Am trăit apoi zeci de ani de comunism și îndobitocire. Am stat la cozi pentru a primi mâncare cu porția, am băut nechezol, am circulat cu mașina doar în zilele pare. Ni s-a furat tezaurul. Nu am avut voie să ne uităm la televizor. Sau să trecem granița. Am reușit de-a lungul anilor să fim sclavi în propria țară (am cerut “Libertate!” în 1989, nu?). Sub diferite forme, bineînțeles. Iar acum, dintr-o dată, ne-a izbit din plin mândria. Ne-a trezit-o istoricul Crin. Cel care a studiat foarte intens istoria. A avut timp în cei șase ani de facultate. “România nu își pleacă capul” – unde era mândria asta când Decebal și-a tăiat din greșeală gâtul de frică să nu fie capturat de romani? Unde era mândria asta când Mihai Viteazu era trădat și mai apoi decapitat? Unde era mândria asta când Țările Române erau conduse de fanarioți? Unde era mândria celor care se bucurau că minerii băteau niște prăpădiți de studenți în 1990?

Eu zic așa: Uniunea Europeană este unul dintre cele mai bune lucruri care s-au întâmplat României în istoria ei modernă (și nu numai). Ni s-a oferit dreptul de a circula. Ni s-a oferit dreptul de a fi liberi. De a avea dreptul la păreri. Și de a le și exprima. Ni s-a oferit șansa ca atunci când nu ne este bine într-un loc să ne încercăm șansa în altă parte. Să primim bani fără să trebuiască să îi dăm înapoi. Ar fi păcat să ne irosim șansa din cauza unor dobitoci care oricum nu dau doi bani pe prăpădiții care îi votează.

[…] Idiotule!. Mori pe gratis… La banii tăi îţi permiţi să ai demnitate?… Aşa că du-te şi bagă-ţi demnitatea în poponeţ înainte să ţi-o bage alţii…

Pavel Puiuț (Gheorghe Dinică), Filantropica