Argumente de netăgăduit

Pentru că "irefutabile" ar fi provocat confuzii…

Strasbourg, Franța (14 septembrie 2012)

Capitala provinciei Alsacia din Franța, Strasbourg este considerat a doua capitală a Europei (după Bruxel, cine s-ar fi gândit…). Acest fapt se datorează în principal multitudinii de instituții europene care își au sediul aici (Parlamentul European, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ombudsmanul Europei, etc).

Orașul este interesant. O combinație plăcută între Franța și Germania. Petite-France – un cartier vechi din inima orașului – îți aduce aminte de orășelele germane din Ardeni combinate cu multitudinea de canale din Brugge. Citeam zilele trecute o chestie interesantă despre Petite-France: numele cartierului provine (în ciuda așteptărilor) de la un spital care trata sifiliticii (denumirea acestei boli pe vremea aceea fiind "boala francezilor" – ai dracului nemții ăștia, cum mai făceau ei mișto de vecinii lor…). Apropo: orașul Strasbourg ar trebui să fie un simbol al "prieteniei" dintre Franța și Germania, dat fiind că numai în ultima sută de ani localnicii au fost nevoiți să își schimbe cetățenia de patru ori.

Apus de soare în Tenerife

Închei seria dedicată insulei Tenerife cu câteva cadre surprinse la apusul soarelui.

Vulcanul Teide, Tenerife (9 septembrie 2012)

Vulcanul Teide din Tenerife este al treilea cel mai înalt vulcan din lume. 3700 de metri deasupra mării și încă vreo 3800 de metri sub. Telefericul urcă până la 3500 de metri (diferența de nivel fiind de peste 1200 de metri). Vulcanul este încă activ, ultima erupție fiind pe la 1900. Peisajul este desprins parcă din filmele SF.

Tenerife, Spania (6-14 septembrie 2012)

Bun, s-a terminat și concediul de vară. Din cauza vremii de rahat cu care ne luptăm zi de zi în capitala Europei, am decis să ne petrecem concediul într-o locație foarte însorită. Și, de preferat, într-o țară în care nu riști să fii mâncat de canibali sau să fii împușcat de niște copii cu un Kalașnikov poleit cu aur. Ca urmare, am ales unul dintre cele mai sudice puncte ale unei țări europene: insula Tenerife din Spania.

Care sunt concluziile:

  • aeroportul din sud (da, au două) este deosebit de cochet și de aerisit
  • drumurile sunt în general de calitate bună și foarte bună; autostrada care conectează mai toate destinațiile turistice nu e cine știe ce, dar există
  • puținele plaje pe care le-am încercat impresionează la capitolul facilități (toalete, dușuri, șezlonguri, umbrele, rampe de acces pentru scaune cu rotile) și curățenie (acum destui ani am promis să nu mai calc pe litoralul românesc după ce am fost lovit cu nesimțire peste bot de o pungă de mă-sa știe ce care levita liniștită pe plajă); fără aglomerație, fără poze cu maimuța, fără cercopiteci care se joacă cu mingea printre pături și șezlonguri, fără idioți care să asculte manele pe plajă
  • mâncarea e incredibilă – atât ca și calitate cât ca și cantitate
  • oamenii nu sunt deosebit de prietenoși și de serviabili – aveam oarecum alte așteptări la capitolul ăsta într-o țară latină
  • zonele ne-turistice sunt destul de dezolante, în acord total cu peisajul aproape selenar – case dărăpănate, graffiti, etc
  • turiștii ruși sunt necivilizați (asta o știam, o repet doar)

Urmează două serii de fotografii din Tenerife. Când timpul o va permite.

La Defense, Paris, Franța (11 august 2012)

La Defense, cartierul business din Paris merită în mod clar o mențiune în topul locurilor pe care le-am vizitat.

Contrastul față de restul Parisului – boem – este enorm. 40 de clădiri de peste 100 de metri înălțime, construite din oțel și sticlă veghează asupra turnului Eiffel și a turnului Montparnasse pe o axă, și a bulevardului Champs-Elyeées, a Arcului de Triumf și a muzeului Luvru pe o altă axă.

În centrul cartierului se află o construcție denumită La Grande Arche, care încearcă să descrie în doar trei dimensiuni un tesseract (sau hipercub – un "cub" în patru dimensiuni). Din cauza faptului că fundațiile construcției sunt foarte adânci, iar dedesubt se află întreaga infrastructură de transport în comun, arhitecții au decis să rotească structura cu 7 grade (se poate vedea atât cu ochiul liber, cât și în mai toate fotografiile următoare).

Spam de la Victor Ponta

Cum de la cine!? De la Victoraș, băiatul căruia îi este tare frică de ghilimele. Băiatul care nu face distincție între Curtea Internațională de Justiție și Curtea Penală Internațională cu toate că are un doctorat despre cea din urmă. Are pe dracu’!

Spam de la Victor Ponta

PS 1: Citeam aici cum că Vodafone nu mai poate difuza publicitate pe posturile Intact (controlate de către traseistul-securist supranumit Felix). E oarecum ciudat, dat fiind faptul că mesajul pe care l-am primit eu (și probabil mulți alții) e un “service reply” – și din câte știu eu e transmis de către operator…

PS 2: Să nu uit: Victoraș e plagiator. Și ca să înțelegeți mai bine, vedeți cine e primul aici.

Castelul Vianden, Luxemburg (15 iulie 2012)

Nu m-am documentat îndeajuns despre castelul Vianden ca să pot scrie ceva despre el. Știu doar că a fost construit prin secolul zece, dărâmat și mai apoi reconstruit după revoluția belgiană. Se află în orașul cu același nume de pe râul Our. Și cam atât.

Oricum, îmi mențin părerea despre Luxemburg: este o țară mică, dar pitorească.

Am comis-o!

De multă vreme îmi doream să sar cu parașuta. Am reușit într-un final. E drept, între mine și parașută mai era ceva, dar asta nu contează atât de mult. Sănătoși să fim!

Ca detalii: saltul în tandem s-a făcut de la 4000 de metri la școala de parașutism Skydive de la Spa. Căderea durează cam un minut, plimbarea cu parașuta deschisă cam patru minute.

E o experiență pe care mi-aș dori să o repet.

PS: Filmulețul e aici.

GăinațOnline aka Voceonline, un serviciu de rahat marca Romtelecom

De Romtelecom mă leagă foarte multe amintiri. Cele mai multe dintre ele, neplăcute. Doar trei dintre aceste amintiri vreau să le povestesc aici.

În primul rând, îmi aduc aminte de mirajul pe care îl reprezenta înainte de 1989 un post telefonic personal: “Uau! Are telefon! Cât de tare…!”. Pentru a obține un asemenea privilegiu era nevoie de zeci de piluțe, intervenții, șpăguțe și atenții. Eu unul nu am avut norocul acesta. Odată cu revoluția din 1989, speranța noastră a crescut. Acum nu mai era (teoretic) nevoie de piluțe, intervenții, șpăguțe și atenții. Puteai merge la noul sediu Romtelecom, puteai face o cerere în scris. Pe care nu o citea nimeni. Așa am procedat și noi. Am făcut minim cincisprezece cereri. Toate au rămas doar în stadiul de hârtie igienică pentru romtelecomuniști. Abia în anul 2000 am primit un post telefonic (după 15 ani de milogeală).

Bun, vremea a trecut, e anul 2000 și ceva, m-am mutat. Apartamentul era, din păcate pe numele bunicii. Am decis să renunțăm la serviciile romtelefon și să căutăm un operator care nu îți lua 10 euro lunar pe un abonament cu 8 minute incluse. Read the rest of this entry »

Prin Luxemburg (15 iulie 2012)

După Schengen, am purces spre regiunea Mullerthal (supranumită “mica Elveție”) și castelele din Luxemburg.

La fel ca și în cazul orașului Luxemburg, am rămas impresionat de frumusețea și curățenia locurilor. M-am convins că, chiar dacă este o țară în miniatură, Luxemburgul este o țară frumoasă.