Tenerife, Spania (6-14 septembrie 2012)

by Daniel Chiriţă

Bun, s-a terminat și concediul de vară. Din cauza vremii de rahat cu care ne luptăm zi de zi în capitala Europei, am decis să ne petrecem concediul într-o locație foarte însorită. Și, de preferat, într-o țară în care nu riști să fii mâncat de canibali sau să fii împușcat de niște copii cu un Kalașnikov poleit cu aur. Ca urmare, am ales unul dintre cele mai sudice puncte ale unei țări europene: insula Tenerife din Spania.

Care sunt concluziile:

  • aeroportul din sud (da, au două) este deosebit de cochet și de aerisit
  • drumurile sunt în general de calitate bună și foarte bună; autostrada care conectează mai toate destinațiile turistice nu e cine știe ce, dar există
  • puținele plaje pe care le-am încercat impresionează la capitolul facilități (toalete, dușuri, șezlonguri, umbrele, rampe de acces pentru scaune cu rotile) și curățenie (acum destui ani am promis să nu mai calc pe litoralul românesc după ce am fost lovit cu nesimțire peste bot de o pungă de mă-sa știe ce care levita liniștită pe plajă); fără aglomerație, fără poze cu maimuța, fără cercopiteci care se joacă cu mingea printre pături și șezlonguri, fără idioți care să asculte manele pe plajă
  • mâncarea e incredibilă – atât ca și calitate cât ca și cantitate
  • oamenii nu sunt deosebit de prietenoși și de serviabili – aveam oarecum alte așteptări la capitolul ăsta într-o țară latină
  • zonele ne-turistice sunt destul de dezolante, în acord total cu peisajul aproape selenar – case dărăpănate, graffiti, etc
  • turiștii ruși sunt necivilizați (asta o știam, o repet doar)

Urmează două serii de fotografii din Tenerife. Când timpul o va permite.